LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s.f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca şi a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.

LOCOMOTÍVĂ s. maşină, tren, (înv. şi pop.) car de foc, (reg.) ţug, (înv.) trăsură cu aburi. (~ cu vagoane.)

locomotívă s. f., g.-d. art. locomotívei; pl. locomotíve

LOCOMOTÍV//Ă ~e f. Vehicul de cale ferată (cu sursă de energie proprie sau străină) care serveşte la remorcarea sau la deplasarea vagoanelor; maşină. /<fr. locomotive

LOCOMOTÍVĂ s.f. Vehicul de cale ferată cu mijloc de tracţiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ♢ Locomotivă Pacific = locomotivă de mare viteză, cu trei roţi motoare, folosită mai ales pentru trenurile rapide; locomotivă Atlantic = locomotivă de tracţiune grea cu cinci roţi motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].