MOŞÍE, moşii, s.f. 1. Mare proprietate (funciară) dobândită de cineva (prin cumpărare, donaţie etc.); proprietate (mare) de pământ cultivabil. ♦ (Înv. şi pop.) Avere moştenită; p. gener. orice bun moştenit. ♦ (Fam.) Lucru de care cineva poate dispune cum vrea. 2. (Înv.) Pământ strămoşesc; patrie. – Moş + suf. -ie.

MOŞÍE s. v. moştenire, patrie, patrimoniu, succesiune, ţară.

MOŞÍE s. 1. domeniu, latifundiu, (Transilv.) iosag, (înv.) posesiune, prediu. (~ boierească.) 2. (înv.) ocină, părinţie. (Pământul moştenit de la părinţi se numea în trecut ~.)

moşíe s. f., art. moşía, g.-d. art. moşíei; pl. moşíi, art. moşíile

MOŞÍ//E ~i f. 1) Mare proprietate funciară stăpânită de un moşier. ~ boierească. ~ mănăstirească. 2) înv. Teritoriu cultivat care aparţinea unei localităţi săteşti. 3) Ceea ce aparţine cuiva în mod exclusiv. 4) înv. Pământ strămoşesc; ţară natală; patrie. /moş + suf. ~ie