MOD, moduri, s.n. 1. Fel de a fi, de a se manifesta al cuiva sau a ceva; fel în care se efectuează ceva; cale, procedeu, metodă. ♢ (Ec. pol.) Mod de producţie = fel istoriceşte determinat în care oamenii produc bunurile necesare existenţei lor caracterizând o orânduire socială şi determinând-o din punct de vedere istoric. ♦ (Gram.; în sintagmele) Adverb de mod = adverb care arată felul cum apare acţiunea, starea sau însuşirea exprimată de un verb. Complement circumstanţial de mod = complement circumstanţial care arată cum sau în ce măsură se desfăşoară sau apare la un moment dat o acţiune, o stare sau o însuşire. Propoziţie circumstanţială de mod = propoziţie care arată felul cum se desfăşoară acţiunea din regentă sau cum se înfăţişează o calitate din regentă. 2. Categorie gramaticală specifică verbului, prin care se exprimă felul cum prezintă vorbitorul acţiunea; fiecare dintre formele flexionare ale verbului prin care se exprimă această categorie. 3. Caracterul unei succesiuni de sunete care alcătuiesc o piesă muzicală, determinat de o anumită ordine şi natură a intervalelor componente şi de o anumită funcţie a diferitelor sunete faţă de sunetul fundamental. – Din lat. modus, it. modo.

MOD s. 1. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putinţă, sistem, (reg.) cap, modru, (înv.) manoperă, marşă, mediu, mijlo-cire. (Alt ~ de a rezolva o problemă.) 2. v. stil. 3. v. regim. 4. v. sens. 5. v. fel. 6. v. tip.

mod s. n., pl. móduri

MOD ~uri n. 1) Formă particulară de a fi; chip; fel. 2) Mijloc de a acţiona în vederea realizării unui scop; manieră; procedeu; modalitate. 3) gram. Categorie a verbului prin care se exprimă atitudinea subiectului faţă de acţiune. 4) muz. Structură a unei game determinată de succesiunile intervalelor dintre sunetele componente. /<lat. modus, fr. mode

Mod sau metoda de functionare a transformatoarelor sau a surselor de alimentare din aparatura electronica ce confera un randament crescut prin folosirea frecventelor (mai) inalte.Sursa in comutatie.

MOD s.n. 1. Fel, chip, manieră; procedeu, metodă. ♦ Mod de producţie = modul istoriceşte determinat în care oamenii produc şi obţin bunurile materiale necesare existenţei şi dezvoltării societăţii şi care reprezintă unitatea dintre forţele de producţie şi relaţiile de producţie. 2. (Gram.) Formă verbală care exprimă felul în care vorbitorul vede sau socoteşte acţiunea verbului. ♦ (Despre părţi de vorbire, propoziţii sau părţi de propoziţii) De mod = care are sensul sau funcţia de a arăta modul. 3. (Muz.) Structura unei game determinată de raportul de intervale dintre sunetele componente. 4. (Log.) Mod silogistic = forma concretă pe care o iau figurile silogismului în funcţie de calitatea şi de cantitatea judecăţilor componente. [Cf. fr. mode, it. modo, lat. modus].