MORÍŞCĂ, morişti, s.f. 1. Maşină mică de vânturat grâne. 2. Râşniţă cu care se macină pesmet, cafea, piper etc. 3. Moară mică pusă în mişcare de vânt, de apă sau cu mâna. 4. Jucărie care înfăţişează aripile sau roata unei mori de vânt; jucărie care se învârteşte în mână şi produce un sunet caracteristic (folosită şi pentru a speria păsările din semănături). ♢ Morişcă de vânt = obiect de ornament, imitând aripile unei mori de vânt, pus pe acoperişul caselor, care, la bătaia vântului, se roteşte în direcţia acestuia. 5. (În sintagma) Morişcă hidrometrică (sau hidraulică) = instrument format dintr-un rotor, cu una sau mai multe palete, care se roteşte sub acţiunea curentului de apă şi serveşte la măsurarea vitezei unui curs de apă. – Moară + suf. -işcă.

MORÍŞCĂ s. v. mulinetă, pipotă, rânză, râşniţă, stomac măcinător.

MORÍŞCĂ s. 1. (reg.) ciutură. (~ este o moară mică.) 2. vânturătoare. (~ pentru cereale.) 3. (pop.) moară, (reg.) sfârlează, (Transilv. şi Bucov.) sfârâitoare. (~ pentru copii.) 4. pârâitoare, scârţâitoare, zbârnâitoare. (~ pentru alungat păsările din semănături.)

moríşcă s. f., g.-d. art. moríştii; pl. moríşti

MORÍŞ//CĂ ~ti f. 1) Moară mică de vânt sau apă. ♢ A ajunge de la moară la ~ a sărăci. 2) Maşină mică de vânturat cereale. 3) Râşniţă pentru măcinat (piper, cafea etc.). 4) Obiect imitând aripile unei mori de vânt, care se aşază pe acoperişul caselor (ca ornament) sau se foloseşte ca sperietoare pentru păsările ce atacă semănăturile. 5) Jucărie care se învârteşte cu mâna, producând un sunet caracteristic. [G.-D. moriştii] /moară + suf. ~işcă