NĂDÉJDE, nădejdi, s.f. Încredere sau convingere că ceea ce faci ori doreşti se va realiza; speranţă, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor. ♢ Loc. adj. De nădejde = în care poţi avea toată încrederea. ♢ Loc. adv. De (sau cu) nădejde = aşa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic. ♢ Loc. vb. A trage nădejde = a spera, a nădăjdui. ♢ Expr. În nădejdea... = în speranţa..., bazându-se pe... A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...). A-şi pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...). Slabă nădejde = puţin probabil, nesigur. ♦ (Concr.) Ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorinţa cuiva. – Din sl. nadežda.

Nădejde ≠ deznădejde

NĂDÉJDE s. 1. v. speranţă. 2. credinţă, speranţă, (rar) nădăjduire, (înv.) nădăjduinţă. (Nu şi-a pierdut ~ în mai bine.) 3. încredere, siguranţă. (Pot să am ~ în voi?)

nădéjde s. f., g.-d. art. nădéjdii; pl. nădéjdi

NĂDÉJD//E ~i f. 1) Credinţă în posibili-tatea realizării unei dorinţe sau a unei acţiuni; sentiment al unei persoane care speră; spe-ranţă. ♢ De ~ a) pe care te poţi bizui; de în-credere; b) sigur; c) trainic; temeinic. Cu ~ a) cu încredere; b) foarte bine; solid. În ~ea sperând că. Slabă ~ puţin probabil; este pro-blematic. A trage ~ a nădajdui; a spera. A avea ~ (sau a-şi pune ~ea) în cineva a conta pe cineva. A se lăsa în ~ea cuiva (sau a ceva) a se bizui (fără temei) pe cineva (sau pe ceva). A trăi cu ~ea a trăi sperând. A pierde ~ea a înceta de a mai spera; a se descuraja. A pierde ~ea în cineva a) a nu mai avea încredere în cineva; b) a fi deza-măgit. 2) Persoană sau lucru de la care se aş-teaptă multe; speranţă. [G.-D. nădejdii] /<sl. nadežda