NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., subst. I. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Eşti nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză faţă de faptele sau de afirmaţiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-şi acorda o importanţă exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulţumit. 2. Adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de raţiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s.m. şi f. (Fiinţă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. şi pop.) Care nu este bun; rău. III. S.m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la curţile suveranilor sau ale nobililor). 2. Piesă la jocul de şah. – Ne- + bun.

Nebun ≠ normal

NEBÚN s. v. bufon, măscărici, paiaţă.

NEBÚN adj. v. ameţitor, năucitor, uimitor, uluitor.

NEBÚN adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, înnebunit, smintit, ţicnit, (livr. şi peior.) sonat, (pop. şi fam.) apucat, candriu, căpiat, deşucheat, strecheat, (înv. şi reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolând, (Ban.) pălăurat, (Olt. şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrântit, ţăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. v. nebunesc. 3. adj. v. smintit. 4. adj. v. zburdalnic. 5. adj. v. cumplit. 6. adj. v. extraordinar.

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; f. sg. nebúnă, g.-d. art. nebúnei, pl. nebúne

NEBÚN² ~i m. Piesă la jocul de şah. /ne- + bun

NEBÚN¹ ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care are tulburări psihice grave; care şi-a ieşit din minţi; alienat mintal; dement. ♢ ~ de cap se spune despre cineva care suferă de o boală mintală. Casă de ~i spital de boli psihice. Eşti ~? se spune pentru a-şi exprima dezacordul în legătură cu acţiunile, afirmaţiile sau cu intenţiile cuiva. A fi ca ~ a-şi pierde cumpătul (în urma unei emoţii). A fi (sau a umbla) ~ după cineva (sau după ceva) a-i plăcea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fă ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ţi face de cap!; astâmpără-te! 2) fig. Care este lipsit de chib-zuinţă în acţiuni; nesocotit; nesăbuit. Gând ~. 3) şi adverbial Care vădeşte o putere de nestăvilit; deosebit de tare. Vântul bate ~. /ne- + bun

nebun, tampit

nebun

nebun, prost crescut, taran,