OCROTÍRE, ocrotiri, s.f. Acţiunea de a ocroti şi rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ♢ Ocrotirea sănătăţii = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea şi refacerea sănătăţii, prelungirea vieţii şi a capacităţii de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acţiune organizată de stat, de o instituţie ştiinţifică naţională sau internaţională în scopul utilizării raţionale, al conservării şi al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

OCROTÍRE s. 1. v. apărare. 2. apărare, protecţie, sprijin, (înv. şi pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutinţă, scutire, (fig.) scut. (Serveşte ca ~ împotriva ...) 3. protejare, sprijinire, susţinere, (rar) proteguire. (~ bătrâneţelor lui.) 4. v. ajutor. 5. grijă, protecţie, (fig.) aripă, pavăză, scut. (Se află sub ~ lor.) 6. ajutor, patronaj, protecţie, sprijin, tutelă, (rar) tutelaj. (Orfelinatul se bucura de ~ unei societăţi de binefacere.) 7. v. egidă.

ocrotíre s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. ocrotírii; pl. ocrotíri

OCROTÍR//E ~i f. 1) v. A OCROTI ♢ ~ea sănătăţii ansamblu de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor şi întărirea sănătăţii. ~ea naturii complex de măsuri luate de stat, de o instituţie în scopul utilizării raţionale, al conservării şi reproducerii resurselor naturale. [Sil. -cro-] /v. a ocroti