PĂRÉRE, păreri, s.f. 1. Opinie, punct de vedere; concepţie, idee, credinţă. ♢ Expr. A fi de părere = a crede, a socoti, a considera. A(-şi) da cu părerea (ori câte o părere) = a opina; a crede, a considera, a aprecia. A fi de aceeaşi părere (cu cineva) = a fi de acord (cu cineva). A fi de altă părere = a crede altceva, a nu fi de acord. Părere de bine = bucurie, satisfacţie, mulţumire. Părere de rău = mâhnire, căinţă, regret, invidie. 2. Iluzie, închipuire. ♢ Loc. adv. Într-o părere = într-o doară; la întâmplare. ♦ (Concr.) Arătare, nălucire, vedenie, fantomă. ♢ Expr. O părere de... = o cantitate infimă de... – V. părea.

PĂRÉRE s. v. aparenţă.

PĂRÉRE s. 1. consideraţie, considerent, constatare, idee, observare, observaţie, opinie, reflecţie, reflexic, remarcă. (Câteva ~ asupra ...) 2. opinie, punct de vedere, (înv. şi pop.) socotinţă, (înv.) proces, socoată. (Care e ~ ta în această problemă?) 3. v. concepţie. 4. credinţă, idee, judecată, opinie. (După ~ mea ...) 5. v. apreciere. 6. părere de rău v. regret. 7. v. impresie. 8. v. ilu-zie.

părére s. f., g.-d. art. părérii; pl. păréri

PĂRÉR//E ~i f. 1) Consideraţie a unei persoane (despre ceva sau despre cineva); punct de vedere particular; judecată; opinie; poziţie; cuvânt ♢ A fi de ~ a considera; a crede. A fi de altă ~ (sau a nu fi de aceeaşi ~ cu cineva) a crede altfel decât cineva. ~ de bine satisfacţie; bucurie. Cu ~ de rău cu regret. 2) pop. Produs al perceperii denaturate a realităţii înconjurătoare; închipuire; iluzie. ♢ O ~ (de) ceva abia sesizabil. Într-o ~ într-un mod neserios. [G.-D. părerii] /v. a (se) părea

parere exagerat de buna despre sine