PÁŞNIC, -Ă, paşnici, -ce, adj. 1. (Despre oameni) Care nu tulbură şi nu supără pe nimeni, care este partizan al relaţiilor prieteneşti, armonioase şi evită orice conflict; iubitor de pace, potrivnic războiului. 2. (Despre acţiuni) Care sprijină pacea, lupta pentru pace; (despre atitudini) lipsit de agresivitate. 3. (Despre un loc, un peisaj etc.) Liniştit, calm, tihnit. [Var.: (înv.) pácinic, -ă adj.] – Pace + suf. -nic.

Paşnic ≠ agresiv, războinic, violent

PÁŞNIC adj. 1. v. blând. 2. (înv.) pacific, păciuit. (Popor ~.) 3. v. calm. 4. aşezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniştit, potolit, tihnit. (A dus o viaţă ~.)

PÁSNIC s. v. compas, pas.

páşnic adj. m., pl. páşnici; f. sg. páşnică, pl. páşnice

PÁŞNI//C ~că (~ci, ~ce) 1) (despre persoane sau colectivităţi) Care manifestă dragoste de pace; care se străduieşte să evite conflictele. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este calm; lipsit de agresivitate; pacific. 3) (despre fapte sau acţiuni) Care se face în sprijinul păcii; care susţine pacea. 4) (despre locuri, peisaje etc.) Care se caracterizează prin tihnă. /pace + suf. ~nic

pasníc, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu paşii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas.