PLĂPẤND, -Ă, plăpânzi, -de, adj. 1. (Despre fiinţe) Lipsit de rezistenţă, de vitalitate; debil, firav; p. ext. fragil, delicat, fin. 2. (Despre plante) Nedezvoltat; lipsit de sevă, gingaş, delicat. 3. Fig. Care se lasă uşor impresionat; sensibil. – Din lat. *palpabundus.

Plăpând ≠ robust, viguros, zdravăn

PLAPÂND adj. v. debil.

plăpând adj. m., pl. plăpânzi; f. sg. plăpândă, pl. plăpânde

PLĂPÂN//D ~dă (~zi, ~de) 1) (despre fiinţe) Care are o constituţie lipsită de vigoare; slab; şubred; delicat; gingaş. 2) (despre plante) Care este lipsit de sevă; fără sevă. /<lat. palpabundus