DEBÍL, -Ă, debili, -e, adj. (Despre fiinţe) Lipsit de rezistenţă la eforturi fizice şi la boli; firav, plăpând, slăbuţ. ♢ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis.

Debil ≠ puternic, tare, vânjos, vânos, vârtos, viguros, voinic

DEBÍL adj. delicat, firav, fragil, gingaş, pirpiriu, plăpând, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuţ, şubred, (pop.) piţigăiat, (înv. şi reg.) mârşav, ticălos, (reg.) gubav, morânglav, (Munt. şi Transilv.) sighinaş, (Munt. şi Olt.) şiştav. (Un copil ~; o constituţie ~.)

debíl adj. m., pl. debíli; f. sg. debílă, pl.debíle

DEBÍL ~ă (~i, ~e) 1) (despre fiinţe, organisme) Care are o constituţie lipsită de vigoare; firav; slab; plăpând. 3) şi substantival (despre persoane) Care se caracterizează prin slabe capacităţi mintale; înapoiat mintal. /<fr. débile, lat. debilis

DEBÍL, -Ă adj. Firav, slăbuţ, plăpând. ♢ Debil mintal = înapoiat mintal. ♦ (Fig.) Slab, vag, uşor. [Cf. fr. débile, lat. debilis].