PÓFTĂ, pofte, s.f. 1. Dorinţă puternică de a face sau a obţine ceva; năzuinţă, dispoziţie, chef, plăcere. ♢ Loc. adv. Cu poftă = manifestând multă plăcere, cu plăcere. ♢ Expr. A-şi (mai) pune pofta-n cui, se spune pentru a arăta că cineva este nevoit să renunţe la un lucru mult dorit. Pe (sau după) poftă (sau pofta inimii ori sufletului, voii etc.) = pe placul sau pe gustul cuiva, conform cu dorinţa cuiva, spre mulţumirea cuiva. ♦ Dorinţă, impuls sexual; p. ext. dorinţă exagerată, patimă, viciu. ♦ (Înv.) Lăcomie. 2. Senzaţie de foame sau de sete; dorinţă, chef de a bea sau de a mânca un anumit lucru. ♢ Expr. De poftă sau (ca) să-şi prindă pofta = în cantitate foarte mică, numai cât să guste. Poftă bună (sau mare)! urare adresată celor care mănâncă sau se duc să mănânce. [Var.: (înv. şi reg.) póhtă s.f.] – Din pofti (derivat regresiv).

PÓFTĂ s. v. invitare, invitaţie, lăcomie, nesaţ, solicitare.

PÓFTĂ s. 1. chef, dispoziţie, dorinţă, gust, plac, plăcere, voie, voinţă, vrere, (pop.) vrută, (înv.) deşiderat, ogod, poftire, poftit, poftitură, râvnă, râvnire, tabiet. (După ~ inimii.) 2. v. aspiraţie. 3. v. plăcere. 4. v. lăcomie. 5. v. jind. 6. v. capriciu. 7. v. apetit.

póftă s. f., g.-d. art. póftei; pl. pófte

PÓFT//Ă ~e f. 1) Dorinţă (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; gust; chef. ~ de lucru. ♢ Cu ~ cu plăcere. Pe (sau după) ~ după cum doreşte cineva; pe gustul cuiva. A-i trece (sau a-i pieri) ~a de ceva sau a i se tăia cuiva ~a de ceva a nu mai dori ceva. A-şi pune ~a în cui a fi nevoit să renunţe la ceva mult dorit sau aşteptat. 2) Gust de mâncare (sau de băutură); apetit. A nu avea ~. ♢ ~ de lup poftă foarte mare. De ~ sau ca să-şi prindă ~a a) numai pentru a-şi satisface dorinţa; b) numai pentru a gusta; foarte puţin. A face ~ a suscita gustul pentru ceva (în special pentru o anumită mâncare). ~ bună (sau mare) formulă de urare adresată celor care se duc să mănânce sau celor care mănâncă. [G.-D. poftei] /v. a pofti

pofta de ras,de joc,de zburdalnicii

pofta de viata – neologism