POLÓG², poloage, s.n. 1. Ţesătură ţărănească groasă (impermeabilă), lucrată din lână, din in sau din cânepă şi folosită ca cergă, pătură, aşternut etc. 2. Ţesătură fină, folosită mai ales ca draperie; perdea; p. ext. baldachin. 3. Acoperitoare specială confecţionată din pânză rară sau din plasă de sârmă, folosită împotriva ţânţarilor, a muştelor etc. – Din sl. podlogŭ, rus. polog.

POLÓG¹, poloage, s.n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mişcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ♢ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă. 2. (Reg.) Întoarcere sau împrăştiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarbă bună de cosit. – Din bg., scr. polog.

POLÓG s. v. baldachin, duium, grămadă, mănunchi, mulţime, oranist, păretar, potop, prelată, puhoi, puzderie, sumedenie, uranisc.

POLÓG s. brazdă, (reg.) otcoş. (Un ~ de iarbă, de grâu.)

pológ (cantitate de iarbă, ţesătură, acoperitoare) s. n., pl. poloáge

POL//ÓG¹ ~oáge n. Fâşie de iarbă sau de cereale cosite, având lăţimea unei apucături de coasă sau de cositoare; brazdă. ♢ A sta (sau a zace) ~ a sta (sau a zace) la pământ. /<bulg., sb. polog

POL//ÓG² ~oáge n. 1) Învelitoare confecţionată dintr-o ţesătură groasă (de cânepă sau in), având diferite întrebuinţări; veretcă. 2) Pânză fină pentru draperii şi perdele. 3) Acoperământ special, asemănător unui cort, care se atârnă deasupra unui pat în scop protector (împotriva ţânţarilor, muştelor etc.). 4) Pat cu un astfel de acoperământ, instalat vara în aer liber. /<rus. polog