RĂMÁS, (2, 3) rămasuri, s.n. 1. Faptul de a rămâne; rămânere. ♢ Expr. Rămas bun! sau bun rămas! formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A-şi lua rămas bun = a se despărţi de cineva, a pleca. De ajuns şi de rămas = din plin, din belşug. 2. (Reg.) Rămăşag. 3. (Înv.) Moştenire. – V. rămâne.

RĂMÁŞ s. v. pariu, prinsoare, rămăşag.

RĂMÁS s. v. rămânere.

RĂMÁS s. v. amanet, excedent, gaj, garanţie, moştenire, pariu, patrimoniu, plus, prinsoare, prisos, prisosinţă, rămăşag, rămăşiţă, rest, succesiune, surplus.

rămás s. n., (rămăşaguri, moşteniri) pl. rămásuri

RĂMÁS¹ ~uri n. 1) v. A RĂMÂNE. ♢ ~ bun (sau bun ~) formulă de salut adresată de cel care pleacă. A-şi lua ~ bun a) a se despărţi de cineva sau de ceva; b) a saluta la despărţire pe cei care rămân. De ajuns şi de ~ din belşug; (foarte) mult. 2) reg. Întelegere între persoane care susţin lucruri contrare şi care se obligă să dea o compensaţie materială celui ce va avea dreptate; rămăşag; pariu; prinsoare. /v. a rămâne

RĂMÁ//S² ~să (~şi, ~se) v. A RĂMÂNE ♢ ~ de capul meu (al tău, al lui etc.) rămas fără supraveghere; lăsat să acţioneze după plac. Fată ~să fată înaintată în ani şi nemăritată. /v. a rămâne