RIGÍD, -Ă, rigizi, -de, adj. 1. Care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare. ♦ Care este lipsit de flexibilitate; ţeapăn, neflexibil. 2. Fig. (Despre oameni) Care nu îngăduie abateri; dur, sever, neînduplecat, intransigent. ♦ (Despre expresia sau trăsăturile feţei) Care trădează neînduplecare, asprime, severitate. – Din fr. rigide.

Rigid ≠ elastic, flexibil, mlădios, suplu

RIGÍD adj., adv. 1. adj. v. inflexibil. 2. adj. ţeapăn, (fig.) înţepenit. (O îmbinare ~.) 3. adj. v. nemişcat. 4. adj. imobil, înţepenit, static, (livr.) hieratic. (Atitudine ~.) 5. adj. v. ţeapăn. 6. adv. v. ţeapăn. 7. adj. dogmatic, mecanic, schematic, simplist. (O concepţie ~.) 8. adj. (fig.) scorţos, scrobit. (Nişte critici ~.)

rigíd adj. m., pl. rigízi; f. sg. rigídă, pl. rigíde

RIGÍ//D ~dă (~zi,~de) 1) (despre corpuri) Care rezistă la deformare; inflexibil; ţeapăn; băţos. 2) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) Care refuză compromisurile; neîmpăcat cu abaterile morale; intran-sigent. Atitudine ~dă. /<fr. rigide

RIGÍD, -Ă adj. 1. Neflexibil, ţeapăn. ♦ Care rezistă, nu se frânge. ♦ Care nu se deformează sub acţiunea forţelor exterioare. ♦ (Tehn.; despre piese, legături) Care este fix, imobil; fixat, întărit, legat strâns. 2. (Fig.) Care nu îngăduie abateri; sever, aspru, neînduplecat. [< fr. rigide, cf. lat. rigidus].

rigid