RUBÍN, rubine, s.n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roşie, care se găseşte în natură cristalizată sau se obţine sintetic, folosită ca piatră preţioasă. [Pr. şi: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.

RUBÍN s. v. rodiu.

RUBÍN s. (MIN.) (înv.) antrax, cărbune. (Inel de aur cu ~.)

rubín s. n., pl. rubíne

RUBÍN ~e n. 1) Mineral transparent, foarte dur, de culoare roşie, întrebuinţat ca piatră preţioasă şi în mecanica de precizie. 2) Piatră preţioasă din acest mineral. /<lat. rubinus, germ. Rubin

RUBÍN s.n. Varietate roşie de corindon, foarte dur, folosită ca piatră preţioasă şi în mecanica de precizie. [Pl. -ne, -nuri, (s.m.) -ni. / < it. rubino, lat. rubinus, cf. germ. Rubin].