ŞA, şei, s.f. 1. Piesă de harnaşament confecţionată din piele sau din lemn, care se pune pe spinarea calului şi pe care şade călăreţul. ♢ Expr. A pune şaua (pe cineva) = a supune, a stapâni, a exploata (pe cineva), a constrânge pe cineva să facă ceva. A vorbi din şa = a vorbi de sus, cu siguranţă de sine. 2. Parte a bicicletei, a motocicletei etc. formată dintr-un mic suport (triunghiular) din piele, din cauciuc sau din material plastic, pe care se stă în timpul deplasării vehiculului. 3. Os din spinarea găinii. ♢ Şaua turcească = scobitură in grosimea osului sfenoid, în care se află situată glanda hipofiză. 4. Formă de relief reprezentând o depresiune cuprinsă între două părţi de teren mai ridicate, cu care alcătuieşte un ansamblu; curmătură. Şaua dealului. [Var.: şea s.f.] – Lat. sella.

SĂ conj. I. (Ca semn al conjunctivului) Să fii cuminte. II. (Semn al conjunctivului şi, în acelaşi timp, conjuncţie subordonatoare) 1. (Introduce o propoziţie subiectivă) E bine să pleci. 2. (Introduce o propoziţie predicativă) Pare să fie un om cumsecade. 3. (Introduce o propoziţie atributivă) Nu-i mândră să-mi fie dragă. 4. (Introduce o propoziţie completivă directă sau indirectă) Puteam chiar să nu mai fiu acuma. 5. (Introduce o propoziţie finală) A ieşit să-i întâmpine. 6. (Introduce o propoziţie consecutivă) Am râs să leşin. 7. (Introduce o propoziţie condiţională) Ar fi fost prins să nu fi fugit. III. (În loc. conj.) Măcar să... (introduce o propoziţie concesivă) Nu mă duc, măcar să mă omori. Numai să... (introduce o propoziţie condiţionată) Îţi poate fi de folos, numai să vrea. Până să... (introduce o propoziţie temporală) Până să ajungă el, fata ajunsese acasă. Pentru ca să... = a) (introduce o propoziţie finală) Învăţ temeinic pentru ca să reuşesc la examen; b) (cu valoare copulativă) A plecat mulţumit, pentru ca să se întoarcă peste o oră din nou nedumerit. Fără să... = a) (introduce o propoziţie modală) A plecat fără să verse o lacrimă; b) (introduce o propoziţie concesivă) Fără să-mi fi spus cineva, am bănuit adevărul. – Lat. si.

ŞA s. I. (GEOGR.) curmătură, (reg.) deşilătură. II. v. clitelum.

ŞA s. v. greabăn, samar, spate, spinare.

SĂ conj. de, şi. (Stai ~ mă aştepţi.)

să conjcţ. (în tempo rapid şi s- + cuvânt începător cu vocală: s-adun)

şa s. f., art. şáua, g.-d. art. şéii; pl. şei

SĂ conj. 1) (semn al conjunctivului) Să mergem. 2) (introduce mai multe tipuri de propoziţii: subiective, predicative, atributive, completive, finale etc.) Trebuie să plec. Pare să fie om cumsecade. E cazul să începem lucrul. M-a rugat să-l vizitez. A ieşit să-l întâmpine. 3) (în locuţiuni conjuncţionale) Până să. Numai să. Fără să. /<lat. si

ŞA, şei f. 1) Piesă de harnaşament confecţionată din piele, care se fixează pe spinarea calului (sau a altor animale), servind pentru şederea comodă a călăreţului. ♢ A pune ~ua pe cineva a impune cuiva propria voinţă. A se ţine tare în ~ a fi stăpân pe situaţie; a fi sigur de ceva. 2) Scaunul bicicletei sau al motocicletei. 3) Os din spinarea găinii. ♢ ~ua turcească scobitură în osul sfenoid, în care se află glanda hipofiză. 4) Formă de relief reprezentând o depresiune între crestele unui lanţ muntos, servind adesea şi ca trecătoare. [Art. şaua; G.-D. şeii] /<lat. şella

sa ma cak pe voi de profesionisti......francmasoni

s-a facut stapana

sa ramana ;sa stea ;

sa te fut

sa imi bag pulsa in dictionaru vostru

s-a infierat

sa sugi pula