SEMINŢÍE, seminţii, s.f. 1. Neam, naţionalitate, popor; gen (uman). 2. Totalitatea urmaşilor care au acelaşi străbun; familie, trib; descendenţă. 3. (Rar) Rasă, specie de animale. – Sămânţă + suf. -ie.

SEMINŢÍE s. v. coborâtor, descendent, familie, naştere, naţiune, neam, obârşie, odraslă, origine, popor, progenitură, provenienţă, scoborâtor, urmaş, viţă, vlăstar.

SEMINŢÍE s. 1. v. neam. 2. neam, spiţă, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiţă, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din aceeaşi ~.) 3. v. popor.

seminţíe s. f., art. seminţía, g.-d. art. seminţíei; pl. seminţíi, art. seminţíile

SEMINŢÍ//E ~i f. 1) Totalitate a oamenilor de o anumită naţionalitate; neam; popor. 2) Succesiune de generaţii ce se trag dintr-un strămoş comun; neam; familie. 3) Specie de animale; rasă. [G.-D. seminţiei] /sămânţă + suf. ~ie