SUFERÍNŢĂ, suferinţe, s.f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ♢ Expr. A fi în suferinţă = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -inţă (după fr. souffrance).

SUFERÍNŢĂ s. 1. v. chin. 2. v. tortură. 3. greutate, încercare, necaz, nevoie, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.)

SUFERÍNŢĂ s. v. afecţiune, boală, maladie.

suferínţă s. f., g.-d. art. suferínţei; pl. suferínţe

SUFERÍNŢ//Ă ~e f. Senzaţie de durere (fizică sau morală). [G.-D. suferinţei] /a suferi + suf. ~inţă