TEÁMĂ s.f. Stare de nelinişte şi de tulburare provocată de un pericol care te ameninţă, de un rău care ţi se poate întâmpla; frică, teamăt. – Din teme (derivat regresiv).

Teamă ≠ curaj, temeritate

TEÁMĂ s. v. frică.

teámă s. f.

TEÁMĂ f. Stare de nelinişte sufletească cauzată de un pericol adevărat sau închipuit; frică. ♢ A avea (sau a-i fi) ~ de cineva sau de ceva a se teme de cineva sau de ceva. Mi-e ~ că... mi se pare că ...; e posibil să ... [G.-D. temei] /v. a se teme