TRẤMBĂ, trâmbe, s.f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val. 2. Dungă, fâşie. 3. Val, vârtej de apă, de praf etc. 4. Rând, şir, lanţ. 5. Ceartă, grămadă (de oameni), pâlc. – Din sl. tronba.

TRÂMBĂ s. v. coloană, convoi, lanţ, rând, şir.

TRÂMBĂ s. 1. sul, val, vălătuc, (Olt. şi Ban.) vig. (O ~ de pânză.) 2. coloană, sul, vârtej, (pop.) volbură. (O ~ de praf.) 3. dâră, dungă, fascicul, fâşie, rază, (fig.) sprânceană. (O ~ de lumină.)

trâmbă s. f., g.-d. art. trâmbei; pl. trâmbe

TRÂMB//Ă ~e f. 1) Sul mare de material textil; val. 2) Coloană (de fum, praf, apă etc.) ridicată în sus şi răsucită de un vânt puternic; trombă. /<sl. tronba