UMOÁRE, umori, s.f. 1. Lichid intercelular constituind mediul în care trăiesc celulele organismelor. ♢ Umoare apoasă = lichid transparent care se află în camera anterioară a ochiului. Umoare vitroasă = masă gelatinoasă care se află în camera posterioară a ochiului. 2. (Livr.) Dispoziţie sufletească; fire, temperament. [Var.: humoáre s.f.] – Din fr. humeur, lat. humor, -oris.

UMOÁRE s. (FIZIOL.) umoare sticloasă v. umoare vitroasă; umoare vitroasă = corp vitros, umoare sticloasă.

UMOÁRE s. v. caracter, fire, natură, structură, temperament.

umoáre s. f., g.-d. art. umórii; pl. umóri

UMOÁRE umóri f. 1) Lichid biologic (sânge, limfă) care intră în compoziţia sistemelor organismului. ♢ ~ apoasă substanţă lichidă transparentă din camera anterioară a ochiului. 2) rar Stare sufletească; dispoziţie. [G.-D. umoriiî /<fr. humeur, lat. humor, ~oris

UMOÁRE s.f. 1. Lichid în care se scaldă celulele organismului. ♢ Umoare apoasă = lichid transparent în care se află camera anterioară a ochiului; umoare vitroasă = masă gelatinoasă care umple tot fundul ochiului; corp vitros. 2. (Liv.) Dispoziţie sufletească de moment. ♦ Dispoziţie obişnuită, stabilă a cuiva; fire, temperament. [Cf. lat. humor, fr. humeur, it. umore].