ZBÂRNĂÍ vb. IV. v. zbârnâi.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. Intranz. 1. (La pers. 3) A produce un sunet asemănător cu bâzâitul insectelor, cu vibrarea unei coarde, a unui motor etc.; a bâzâi, a zumzăi. 2. (Despre vânt; la pers. 3) A şuiera, a vâjâi. 3. (Rar: despre oameni) A-şi arăta nemulţumirea murmurând; a bombăni, a cârti. [Var.: zbârnăí vb. IV] – Zbârn + suf. -âi.

ZBÂRNÂÍ, zbấrnâi, vb. IV. ~ 4. Tranz. A agita un lichid, a clătina vasul în care se găseşte un lichid. (din zbârn, asemănător cu slovac. brnêti, ngr. svurnáo datorită originii expresive comune)

ZBÂRNÂÍ vb. 1. v. bâzâi. 2. v. ţârâi. 3. v. vibra.

ZBÂRNÂÍ vb. v. fluiera, şuiera, vâjâi, vui.

zbârnâí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. zbârnâie, imperf. 3 sg. zbârnâiá

A ZBÂRNÂÍ zbârnâi intranz. 1) A produce un sunet asemănător celui de obiecte în vibraţie; a face „zbârn-zbârn“. 2) (despre vânt) A produce un zgomot ascuţit şi continuu; a vâjâi; a fluiera; a şuiera. 3) (despre sonerie, telefon etc.) A produce un sunet semnalizator. 4) fig. rar (despre persoane) A-şi exprima nemulţumirea bodogănind. /zbârn + suf. ~âi