abundénţă s. f. cantitate mare, belşug; bogăţie. ♢ cornul ĕi = corn cu fructe şi flori, simbol al belşugului. (după fr. abondance, lat. abundantia)

ABUNDÉNŢĂ s.f. Cantitate mare, belşug, bogăţie, prisos. ♢ Loc. adv. Din abundenţă = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia.

Abundenţă ≠ mizerie, sărăcie

ABUNDÉNŢĂ s. v. belşug.

abundénţă s. f., g.-d. art. abundénţei

ABUNDÉNŢ//Ă f. Cantitate mare de bunuri care întrece mult necesităţile obişnuite; belşug; îndestulare; bogăţie. Din ~. [G.-D. abundenţei] /<lat. abundentia, fr. abondance

ABUNDÉNŢĂ s.f. Belşug, bogăţie. ♦ Din abundenţă = din belşug; mult. [Var. abundanţă s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance].