ACOPERÍRE, acoperiri, s.f. Acţiunea de a (se) acoperi şi rezultatul ei. 1. Punere, aşezare a unui obiect deasupra altuia pentru a-l înveli, a-l ascunde, a-l apăra etc. 2. Operaţie de aplicare a unui strat protector pe un obiect depunere, pulverizare, placare etc. 3. (Mil.) Accident de teren, pădure sau localitate care împiedică observarea inamicului. ♦ Măsură specială de protecţie care asigură anumite acţiuni (de concentrare sau manevră) ale trupelor. ♢ Expr. A avea acoperire = a fi acoperit pentru o acţiune săvârşită conform unor indicaţii precise. 4. (Fin.) Posibilitatea de a face faţă unor obligaţii, unei plăţi, unei cheltuieli, de a lichida un deficit etc. Acoperirea acestei sume se face eşalonat. ♦ (Concr.) Fond care asigură această posibilitate. ♢ Acoperire în aur = stoc de aur şi de alte active pe baza cărora băncile de emisiune asigură convertibilitatea bacnotelor. – V. acoperi.

Acoperire ≠ destăinuire, dezvelire

ACOPERÍRE s. 1. v. învelire. 2. v. îmbrăcare. 3. v. astupare. 4. ascundere, mascare. (~ unei uşi cu o perdea.)

acoperíre s. f., g.-d. art. acoperírii; pl. acoperíri

ACOPERÍR//E ~i f. 1) v. A ACOPERI şi A SE ACOPERI. 2) Plată a unei obligaţii băneşti; lichidare a unui deficit. 3) Fond care asigură această operaţie. /v. a acoperi