AERIÁN, -Ă, aerieni, -e, adj. Care se află în aer¹ (2), care se întâmplă, se produce în aer¹. 2. Care se referă la aviaţie. ♢ Linie aeriană = traseu aeronautic şi mijloacele materiale aferente. Alarmă aeriană = semnul prin care, în timp de război, se anunţă apropierea avioanelor inamice. 3. Fig. Transparent, diafan, gingaş, vaporos; aeros. [Pr.: a-e-ri-an] – Din fr. aérien.

AERIÁN adj. v. diafan, fin, străveziu, subţire, transparent, vaporos.

aerián adj. m. (sil. -ri-an), pl. aeriéni (sil. -ri-eni); f. sg. aeriánă, pl. aeriéne

AERI//ÁN ~ánă (~éni, ~éne) 1) Care se află în aer. 2) Care se produce în aer. Luptă ~ană. 3) Care ţine de aviaţie; propriu aviaţiei. Cale ~ană. 4) fig. Care este gingaş, diafan; transparent. Fiinţă ~ană. 5) fig. Care este lipsit de simţul realităţii; cu capul în nori. [Sil. a-e-ri-an] /<fr. aérien

AERIÁN, -Ă adj. 1. Aflat în aer. ♦ Întâmplat, produs în aer. ♢ Alarmă aeriană = alarmă prin care se anunţă un atac aerian inamic. 2. (Fig.) Diafan, transparent; gingaş, vaporos. [< fr. aérien].