AFÁCERE, afaceri, s.f. 1. Tranzacţie financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculaţii. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndelenicire, ocupaţie. ♢ Afaceri interne (sau externe) = treburi obşteşti privind problemele interne (sau externe) ale unei ţări. – A³ + facere (după fr. affaire).

AFÁCERE s. 1. chestiune, interese (pl.), problemă, treabă, (pop. şi fam.) daraveră, (reg.) tamjă, (înv.) negoţ. (Şi-a rezolvat toate ~ile.) 2. v. tranzacţie. 3. v. avantaj. 4. speculaţie, (fam.) bişniţă, gheşeft, (fam. fig.) învârteală. (Face tot felul de ~.)

afácere s. f., g.-d. art. afácerii; pl. afáceri

AFACER//E ~i f. 1) fam. Activitate cu care se ocupă cineva; ocupaţie; îndeletnicire; treabă. 2) Tranzacţie comercială sau financiară (bazată de obicei pe speculă). [G.-D. afacerii] /a + facere

AFÁCERE s.f. 1. Activitate comercială, industrială sau (mai ales) financiară, bazată adesea pe speculă şi constând în vânzare, cumpărare, creditare, antrepriză etc. 2. Treabă, îndeletnicire. ♢ Afaceri interne (externe) = treburi, preocupări, lucrări privind problemele interne (externe) ale unui stat. [După fr. affaire].

afácere (-ri), s.f. – 1. Tranzacţie financiară, comercială sau industrială. – 2. Treabă, îndeletnicire, ocupaţie. – 3. (Arg.) Organ genital. Format de la facere, după paralelismul fr. faire, affaire. Substituie o formaţie strict identică, bazată pe a- şi inf. scurt; cf. ce-are aface? au de aface cu un derbedeu inteligent (Galaction); cf. v. sp. afazer „a avea de-a face“. – Der. afacerist, s.m. (om de afaceri fără scrupule, escroc); aferat, adj. (care este foarte ocupat); galicism, din fr. affairé.