AGÁTĂ s.f. v. agat.

AGĂŢÁ, agắţ, vb. I. 1. Tranz. A atârna, a suspenda ceva de un cârlig, de un cui etc.; a spânzura. ♦ A prinde fără voie o ţesătură într-un obiect ascuţit, care o găureşte sau o rupe. ♦ Refl. (Despre ţesături) A se rupe, prinzându-se într-un obiect ascuţit. ♢ (Fam.) A acosta o persoană (de sex opus). 2. Refl. A se apuca, a se prinde de ceva sau de cineva; fig. a se crampona. [Var.: acăţá vb. I] – Lat. *accaptiare (< captiare „a prinde“).

A agăţa ≠ a desprinde, a deznina

AGĂŢÁ vb. v. acosta, crampona.

AGĂŢÁ vb. 1. a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, (livr.) a (se) acroşa, (pop.) a (se) anina, a (se) zgrepţăna, (reg.) a (se) tăgârţa, (prin Munt.) a (se) atăgârţa, (Transilv.) a (se) împrinde. (~ ceva în cui.) 2. a se apuca, a se atârna, (reg.) a se tagârţa. (Se ~ de crengi ca să nu cadă.) 3. v. fixa.

agátă (litere tipografice) s. f., pl. agáte

agăţá vb., ind. prez. 1 sg. agăţ, 3 sg. şi pl. agáţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. agáţe

A SE AGĂŢÁ mă agăţ intranz. 1) (despre fiinţe) A se apuca strâns; a se anina; a se prinde. 2) (mai ales despre obiecte de îmbrăcăminte) A se rupe prinzându-se într-un obiect ascuţit. Mi s-au agăţat ciorapii. /<lat. accaptiare

A AGĂŢÁ agăţ tranz. 1) (obiecte) A prinde în/sau de ceva, lăsând să cadă liber în jos; a anina; a suspenda; a spânzura; a atârna. ~ paltonul în cui. 2) (obiecte de îmbrăcăminte, ţesături etc.) A prinde întâmplător într-un obiect ascuţit, rupând sau găurind; a anina; a prinde. 3) fig. fam. (persoane, de obicei, necunoscute) A opri (în mod brutal) pentru a i se adresa; a acosta. /<lat. accaptiare

AGÁTĂ s.f. v. agat.