AGASÁ, agasez vb. I. Tranz. A irita, a enerva, a plictisi cu insistenţele; a exaspera. – Din fr. agacer.

A agasa ≠ a calma

AGASÁ vb. v. enerva.

agasá vb., ind. prez. 1 sg. agaséz, 3 sg. şi pl. agaseáză

A AGAS//Á ~éz tranz. livr. (persoane) A irita în mod intenţionat, îndemnând la acţiuni duşmănoase; a zădărî; a întărâta; a incita; a stârni; a hărţui; a instiga; a provoca; a aţâţa. /<fr. agacer

AGASÁ vb. I. tr. A enerva, a irita, a aţâţa; a plictisi. [< fr. agacer].

agasá (-séz, -át), vb. – A deranja, a incomoda, a stînjeni. – Fr. agacer. – Der. agasant, adj.