AGRESÍV, -Ă, agresivi, -e, adj. Care atacă (fără provocare); fig. care caută prilej de ceartă; provocator. ♦ (Despre substanţe) Care atacă chimic corpurile cu care ajunge în contact. – Din fr. agressif.

Agresiv ≠ inagresiv, neagresiv, paşnic

AGRESÍV adj. 1. militarist, provocator, războinic, (fam.) belicos. (Politică ~.) 2. v. violent.

agresív adj. m. (sil. -gre-), pl. agresívi; f. sg. agresívă, pl. agresíve

AGRESÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care atacă fără a fi provocat; care are caracter de agresiune. 2) fig. Care caută prilej de ceartă; provocator. Comportare ~ă. 3) (despre substanţe) Care atacă un corp cu care vine în contact. /<fr. agressif

AGRESÍV, -Ă adj. Care atacă neprovocat, care săvârşeşte o agresiune; provocator; irascibil, certăreţ. ♦ (Despre substanţe) Care atacă chimic corpurile cu care vine în contact. [Cf. fr. agressif, it. aggressivo].