ALÚRĂ s.f. 1. Fel de a se mişca; mers, umblet; (rar) înfăţişare. 2. Mod de deplasare a unui animal. 3. Ritm în care se desfăşoară o acţiune individuală sau colectivă în întrecerile sportive. 4. Mod în care se desfăşoară un eveniment, o întâmplare etc. – Din fr. allure.

ALÚRĂ s. v. atitudine, port, poză, poziţie, ţinută.

alúră s. f. [u pron. fr. ü], g.-d. art. alúrii, pl. alúri

ALÚR//Ă ~uri f. 1) Fel de a merge; umblet; mers. 2) Ritm al unei competiţii sportive. [G.-D. alurii] /<fr. allure

ALÚRĂ s.f. Fel de a se mişca; mers, umblet; înfăţişare. ♦ Unghiul format de drumul urmat de o navă faţă de direcţia vântului. ♦ Fel de a acţiona, de a se purta; purtare, comportare; (spec.) ritm în care se desfăşoară o întrecere sportivă. [Pron. -liu-. / < fr. allure].