AMABILITÁTE, (2) amabilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi amabil, atitudine amabilă; politeţe, gentileţe. 2. Faptă, vorbă amabilă; compliment (1) – Din fr. amabilité, lat. amabilitas, -atis.

Amabilitate ≠ bruscheţe, brutalitate, grosolănie

AMABILITÁTE s. 1. v. bunăvoinţă. 2. v. serviabilitate. 3. bunătate, bunăvoinţă. (Ai te rog ~ să-mi spui cât e ceasul?) 4. v. curtoazie. 5. v. politeţe.

amabilitáte s. f., g.-d. art. amabilităţii; (fapte) pl. amabilităţi

AMABILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter amabil. 2) Faptă, vorbă amabilă; politeţe. [G.-D. amabilităţii] /<fr. amabilité, lat. amabilitas, ~atis

AMABILITÁTE s.f. 1. Bunăvoinţă; politeţe. 2. Comportare amabilă. ♦ Compliment; măgulire. [Cf. it. amabilità, fr. amabilité, lat.bis. amabilitas].