AMÁNT, -Ă, amanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care întreţine relaţii de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.

AMÁNT s. concubin, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguţ, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.

amánt s. m., pl. amánţi

AMÁN//T ~tă (~ţi, ~te) m. şi f. Persoană care întreţine relaţii intime cu cineva în afara căsătoriei. /<fr. amant, lat. amans, ~ntis

AMÁNT, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană care are relaţii intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubeşte şi este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].

amánt (-tă), adj. – Îndrăgostit, iubit. Fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungînd să aibă o rezonanţă vulg., ca maîtresse în fr.