ANIMÍSM s.n. Formă primitivă a religiei, când oamenii credeau în spirite şi în existenţa unor duhuri ale obiectelor (plante, ape etc.); spiritualizare, personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. – Din fr. animisme.

animísm s. n.

ANIMÍSM n. 1) Credinţă primitivă potrivit căreia obiectele şi fenomenele naturii au suflet. 2) Personificare a forţelor şi fenomenelor naturii. /<fr. animisme

ANIMÍSM s.n. Credinţă primitivă potrivit căreia obiectelor şi fenomenelor naturii li se atribuie suflet; personificare a forţelor şi a fenomenelor naturii. [< fr. animisme, cf. lat. anima – suflet].