ANTAGONÍSM, antagonisme, s.n. Formă a contradicţiei dintre grupuri şi clase cu interese fundamentale opuse; p. gener. contradicţie de neîmpăcat. – Din fr. antagonisme, rus. antagonizm.

antagonísm s. n., pl. antagonísme

ANTAGONÍSM ~e n. 1) Opoziţie, rivalitate, luptă între două forţe contrare; opoziţie de idei sau de atitudini. 2) fiziol. Activitate a organelor care au funcţii opuse. /<fr. antagonisme, lat. antagonismus

ANTAGONÍSM s.n. 1. Contradicţie antagonistă. 2. (Fiziol.) Acţiune a organelor cu funcţie opusă. ♦ Antagonism microbian = tip de relaţii între microorganisme prin care una dintre specii împiedică dezvoltarea celeilalte. [Pl. -me. / cf. rus. antagonizm < gr. antagonisma].