APĂRĂTOÁRE s. v. coardă, evantai.

APĂRĂTOÁRE s. I. 1. v. gardă. 2. (reg.) ceatlău, gânj. (~ la sanie.) II. 1. (BOT.; Calamintha clinopodium) (reg.) somnişor. 2. (BOT.; Mentha pulegium) (pop.) izmă proastă, (reg.) busuioc-de-câmp, busuiocul-cerbilor, (Transilv.) polei.

apărătoáre (obiect) s. f., g.-d. art. apărătórii; pl. apărătóri

APĂRĂT//ÓARE ~óri f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roţilor trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale şi cu flori mari roşii, cultivată pentru seminţele ei mici, negre sau cenuşii, închise într-o capsulă şi folosite în alimentaţie; mac; somnişor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare