APLECÁRE, aplecări, s.f. Acţiunea de a (se) apleca şi rezultatul ei. ♦ Fig. Predispoziţie, înclinaţie pentru ceva. – V. apleca.

Aplecare ≠ dezdoire

APLECÁRE s. I. 1. culcare, culcat, curbare, încli-nare, încovoiere, îndoire, plecare. (~ crengilor încărcate de rod.) 2. v. povârnire. 3. v. strâmbare. II. 1. v. aptitudine. 2. v. simţ. 3. v. tendinţă.

aplecáre s. f. (sil. -ple-), g.-d. art. aplecării; pl. aplecări