APROBÁRE, aprobări, s.f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. – V. aproba.

Aprobare ≠ dezaprobare, respingere

APROBÁRE s. 1. acceptare, admitere, consimţire, încuviinţare. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. (fig.) lumină verde, undă verde. (A primit ~ pentru ...) 3. v. încuviinţare. 4. v. agrement.

aprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. aprobării; pl. aprobări

APROB//ÁRE ~ări f. 1) v. A APROBA. 2) Act prin care se aprobă ceva. [G.-D. aprobării] /v. a aproba

APROBÁRE s.f. Faptul de a aproba; încuviinţare; consimţire; permisiune. ♦ Act, document prin care se permite, se aprobă ceva. [< aproba].