ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subţire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÁ vb. (rar) a argintui, (înv. şi pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)

argintá vb., ind. prez. 1 sg. argintéz, 3 sg. şi pl. arginteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. argintéze; ger. argintând

A ARGINT//Á ~éz tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subţire de argint (în scop protector sau decorativ). /Din argint