ARITMÉTIC, -Ă, aritmetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Parte a matematicii care se ocupă cu proprietăţile elementare ale numerelor raţionale ♦ Manual de aritmetică (1). 2. Adj. Care aparţine aritmeticii (1), privitor la aritmetică. – Din fr. arithmetique, lat. arithmeticus.

aritmétic adj. m., pl. aritmétici; f. sg. aritmétică, pl. aritmétice

ARITMÉTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de aritmetică; propriu aritmeticii. Calcul ~. Progresie ~că. /<fr. arithmétique, lat. arithmeticus

ARITMÉTIC, -Ă adj. Referitor la aritmetică. [< fr. arithmétique, cf. lat. arithmeticus, gr. arithmetikos].