ASCENSIÚNE, ascensiuni, s.f. 1. Mişcare de jos în sus a unui mobil. 2. Suire, urcare (pe un munte); înălţare în atmosferă (cu balonul etc.) 3. Fig. Dezvoltare, creştere, evoluţie a cuiva (pe scară profesională, socială). [Pr.: -si-u-] – Din lat. ascensio, -onis, fr. ascension.

Ascensiune ≠ cădere, coborâre, decadenţă, decădere, declin, regres

ASCENSIÚNE s. v. avansare, înaintare, înălţare, promovare, ridicare.

ASCENSIÚNE s. înălţare, ridicare, suire, urcare. (Mişcare de ~ a aerului.)

ascensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. ascensiúnii; pl. ascensiúni

ASCENSIÚN//E ~i f. 1) Mişcare de jos în sus (a unui corp); suire; urcare. 2) fig. Dezvoltare progresistă; mişcare spre progres. A fi în ~. [G.-D. ascensiunii; Sil. -si-u-] /<lat. ascensio, ~onis, fr. ascension

ASCENSIÚNE s.f. 1. Mişcare de jos în sus a unui mobil. 2. Urcare, suire (pe un munte); înălţare (cu balonul). ♦ (Fig.) Creştere, dezvoltare. V. progres. ♦ Ridicare, promovare pe treptele ierarhiei profesionale sau sociale. [Pron. -si-u-. / cf. fr. ascension, lat. ascensio].