ASIGURÁ, asígur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanţii asupra unui lucru; a încredinţa. ♦ Refl. A-şi lua toate măsurile de precauţie. 3. Tranz. şi refl. A încheia un contract de asigurare a vieţii, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³- + sigur (după fr. assurer).

ASIGURÁ vb. 1. (EC.) (înv.) a (se) asiguripsi, a (se) siguripsi. (Se ~ împotriva accidentelor.) 2. v. garanta. 3. a încredinţa, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 4. v. susţine. 5. v. convinge.

asigurá vb., ind. prez. 1 sg. asígur, 3 sg. şi pl. asígură

A SE ASIGURÁ mă asígur intranz. 1) A încheia un contract de asigurare. 2) A lua măsurile necesare de precauţie. /a + sigur

A ASIGURÁ asígur tranz. 1) A adeveri printr-o garanţie; a garanta. ~ pacea în ţară. ~ funcţionarea neîntreruptă a uzinei. 2) A ajunge să fie sigur; a căpăta siguranţă; a încredinţa. 3) A face să se asigure. 4) (elemente ale unui sistem tehnic) A pune într-o poziţie fixă; a face să nu se desfacă sau să nu se deplaseze. /a + sigur

ASIGURÁ vb. I. tr. A da o garanţie pentru înfăptuirea unui lucru; a face ceva sigur; a garanta. ♦ tr., refl. A (se) încredinţa. [P.i. asígur. / < sigur, după it. assicurare, fr. assurer].