ASISTÉNŢĂ s.f. 1. Totalitatea persoanelor care asistă la ceva (în special la o conferinţă sau la un spectacol). 2. Sprijin, ajutor (medical, material etc.) ♢ Asistenţă socială = sistem de ajutorare materială a persoanelor care nu sunt apte de muncă şi nu dispun de mijloacele necesare traiului. Asistenţă mutuală = înţelegere politico-militară între două sau mai multe state pentru apărarea comună împotriva unui atac armat. – Din fr. assistance.

ASISTÉNŢĂ s. 1. participanţi (pl.). (~ la un congres.) 2. ascultători (pl.), auditoriu, public. (Onorată ~!) 3. v. ajutor.

ASISTÉNŢĂ s. v. prezenţă.

asisténţă s. f., g.-d. art. asisténţei

ASISTÉNŢ//Ă ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care asistă la o activitate (conferinţă, spectacol etc.); auditoriu. Întreaga ~ a aplaudat. 2) Ajutor, sprijin acordat cuiva. ~ medicală. ♢ ~ juridică activitate pe care o desfăşoară apărătorul în exercitarea obligaţiilor sale. /<fr. assistance, germ. Assistenz

ASISTÉNŢĂ s.f. 1. Prezenţa (într-un anumit loc). ♦ Public, oameni care iau parte la ceva. 2. Sprijin, ajutor. ♢ Asistenţă juridică = ajutor competent, de specialitate dat unei persoane pentru a-şi susţine drepturile în faţa justiţiei; asistenţă socială = sprijinire materială a unei persoane inapte de muncă, făcută de stat sau de o altă organizaţie socială. [Cf. fr. assistance, germ. Assistenz].