ASPÉCT, aspecte, s.n. 1. Fel de a se prezenta al unei fiinţe sau al unui lucru; înfăţişare. ♢ Loc. prep. Sub aspectul... = din punctul de vedere..., sub raportul... 2. Categorie gramaticală caracteristică anumitor limbi, care arată stadiul de realizare a acţiunii exprimate de verb. – Din fr. aspect, lat. aspectus.

ASPÉCT s. 1. fason, înfăţişare. (Case cu ~ turcesc.) 2. v. configuraţie. 3. v. vedere. 4. v. fizionomie. 5. chip, imagine, ipostază, înfăţişare, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 6. înfăţişare, privelişte, (înv.) priveală, privire. (Un ~ demn de milă.) 7. înfăţişare, latură. (~ul vesel al lucrurilor.) 8. v. înfăţişare.

aspéct s. n., pl. aspécte

ASPÉCT ~e n. 1) Fel în care se prezintă cineva sau ceva; înfăţişare. ♢ Sub ~ul din punctul de vedere...; sub raportul... Sub toate ~ele din toate punctele de vedere. 2) gram. Categorie gramaticală, caracteristică anumitor limbi, care arată durata de realizare a acţiunii exprimate de un verb. /<fr. aspect, lat. aspectus

ASPÉCT s.n. 1. Înfăţişare, formă exterioară sub care ni se înfăţişează ceva. 2. Categorie gramaticală a unor limbi, cu ajutorul căreia se arată durata sau gradul de realizare a acţiunii verbului. [< fr. aspect, cf. lat. aspectus < aspicere – a privi].