VEDÉRE, vederi, s.f. I. 1. Faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie. ♢ Loc. adv. La vedere = în văzul tuturor, în public, deschis. Din vedere = a) (numai) privind; (numai) după înfăţişare, fără a-l fi cunoscut personal; b) la repezeală. ♢ Loc. prep. În vederea... = în scopul..., pentru... ♢ Expr. A avea pe cineva în vedere = a se interesa de aproape de cineva, a avea grijă (de cineva), a ţine în evidenţă pentru un anumit scop. A avea ceva în vedere = a avea o intenţie, a-şi face un plan, a urmări realizarea unui scop. A pune (cuiva ceva) în vedere = a face cunoscut, a comunica cuiva o hotărâre; a avertiza. A trece cu vederea = a nu ţine seamă, a nu lua în seamă; a scuza cuiva o greşeală; a omite. (Reg.) La bună vedere! formulă de salut la despărţire. ♦ (Pop.) Întâlnire (pusă la cale de părinţi sau de peţitori) între două persoane de sex opus, pentru mijlocirea unei căsătorii. 2. Simţul văzului; ochii. ♢ Expr. A avea vederea scurtă sau a fi scurt de vedere = a fi miop. 3. Înfăţişare, chip, aspect. 4. Privelişte, peisaj. ♦ Fotografie înfăţişînd un peisaj; carte poştală ilustrată. II. (Mai ales la pl.) Părere, idee, concepţie, convingere. – V. vedea.

Vedere ≠ nevedere

VEDÉRE s. 1. v. vizibilitate. 2. ochi, văz, (înv. şi reg.) văzut, (înv.) vază, vedeală, vedenie. (Are o ~ ageră.) 3. aspect, chip, făptură, înfăţişare. (Frumos la ~.) 4. v. perspectivă. 5. cadru, peisaj, v. privelişte. 6. ilustrată. (I-a trimis o ~ de la mare.) 7. v. concepţie. 8. intenţie, proiect. (Ce ai în ~?)

VEDÉRE s. v. aer, apariţie, arătare, aspect, chip, duh, expresie, fantasmă, fantomă, faţă, figură, fizionomie, halucinaţie, înfăţişare, întâlnire, întrevedere, înţe-legere, lumină, lumânare, mină, nălucă, nălucire, năzăreală, năzărire, obraz, pătrundere, pricepere, privire, pupilă, spectru, spirit, stafie, strălucire, strigoi, umbră, vedenie, vizită, viziune.

vedére s. f., g.-d. art. vedérii; (ilustrate, păreri) pl. vedéri

VEDÉR//E ~i f. 1) Însuşire a organismului viu de a vedea; văz. ♢ Din ~ a) numai din văzute; superficial; b) în fugă; în grabă; în treacăt. La ~ a) în văzul lumii; deschis; b) la exterior; la înfăţişare. De la prima ~ de la început; de la prima cunoştinţă. În ~ea în scopul. A-şi pierde ~ea (sau ~ile) a înceta să mai vadă. A avea ~ea scurtă a fi miop. A scoate la ~ a scoate să fie văzut; a expune. A cunoaşte (sau a şti) pe cineva numai din ~ a cunoaşte (a şti) doar la înfăţişare. A avea pe cineva (sau ceva) în ~ a) a se referi la cineva sau la ceva; b) a ţine cont de cineva sau ceva; c) a avea grijă de cineva sau ceva. A scăpa din ~ a uita neintenţionat. A pune cuiva în ~ a avertiza pe cineva. A trece cu ~ea a nu băga de seamă; a nu lua în consideraţie. 2) Organ-pereche al văzului situat pe partea din faţă a capului; ochi. ♢ A-i lua (sau fura) cuiva ~ile (sau ochii) a orbi pe cineva; a face să nu mai vadă. A pierde pe cineva (sau ceva) din ~ (sau din ochi) a) a înceta de a mai vedea pe cineva sau ceva din cauza îndepărtării; b) a nu mai şti de existenţa cuiva sau a ceva. 3) Aspect sub care se înfăţişează cineva; înfăţişare. 4) Aspect al unui colţ din natură, privit dintr-un anumit punct de vedere; privelişte. 5) Carte poştală care reprezintă un astfel de loc. 6) mai ales la pl. Ansamblu de idei ce stau la baza interpretării generale a unui obiect sau fenomen; concepţie. [G.-D. vederii] /v. a vedea