ATAŞÁ, ataşez vb. I. 1. Tranz. şi refl. A (se) alătura (vremelnic) de ceva sau de cineva. 2. Refl. Fig. A se lega sufleteşte de cineva sau ceva. – Din attacher.

A (se) ataşa ≠ a (se) detaşa

ATAŞÁ vb. 1. v. anexa. 2. a alipi, a anexa, a încorpora, (înv.) a întrupa, a lipi. (~ un teritoriu străin.) *3. (fig.) a se apropia, a se lega. (M-am ~ mult de acest copil.)

ataşá vb., ind. prez. 1 sg. ataşéz, 3 sg. şi pl. ataşeáză, 1 pl. ataşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ataşéze; ger. ataşând

A ATAŞ//Á ~éz tranz. A face să se ataşeze. /<fr. attacher

A SE ATAŞ//Á mă ~éz intranz. 1) A se alătura temporar. 2) A se apropia sufleteşte; a se lega printr-un ataşament. /<fr. attacher

ATAŞÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) alătura. 2. refl. (Fig.) A prinde dragoste pentru cineva sau ceva, a căpăta o afecţiune pentru cineva. [P.i. -şez, 4 -şăm, ger, -şând. / < fr. attacher].

ataşá (-şéz, -át), vb. – 1. A adăuga, a alătura. – 2. A se lega sufleteşte, a îndrăgi. Fr. attacher. – Der. (din fr.) ataşat, s.m.; ataşament, s.n. Cf. detaşa.