ATÉU, -ÉE, atei, -ee, s.m. şi f. Adept al ateismului; persoană care neagă existenţa lui Dumnezeu şi a oricărei divinităţi. – Din fr. athée, lat. atheus.

Ateu ≠ credincios

ATÉU s., adj. necredincios, liber-cugetător, (pop.) păgân, (înv.) ateist.

atéu s. m., pl. atéi, art. atéii

ATÉ//U ~e (~i, ~e) m. şi f. Adept al ateismului; ateist. /<fr. athée, lat. atheus

ATÉU s.m. şi f. Persoană care nu are o religie, care neagă orice divinitate. [< fr. athée, it. ateo, lat. atheus, gr. atheos < a – fără, theos – zeu].

atéu (-éi), s.m. – Persoană care neagă existenţă lui Dumnezeu. – Mr. atheu. Fr. athée. Uzul adj. (Eminescu) este rar în limba vorbită. – Der. ateism, s.n. (negare a existenţei lui Dumnezeu), cu var. ateizmos, înv., care apare din sec. XVIII, din gr. (Gáldi 155): ateist, adj. (de ateu, referitor la ateism); ateistic, adj. (ateu).