ATRIBÚT, atribute, s.n. 1. Însuşire (esenţială) a unui obiect. ♦ (Concr.) Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară a propoziţiei, care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. – Din fr. attribut, lat. attributum.

ATRIBÚT s. 1. v. însuşire. 2. v. apelativ.

ATRIBÚT s. v. emblemă, epitet, simbol.

atribút s. n. (sil. -tri-), pl. atribúte

ATRIBÚT ~e n. 1) Însuşire esenţială a unui obiect; semn distinctiv. ~e ale puterii de stat. 2) Parte secundară de propoziţie care determină un substantiv sau un echivalent al acestuia. /lat. attributum, fr. attribut

ATRIBÚT s.n. ~ 3. (Inform.) Informaţie care însoţeşte o categorie sintactică.

ATRIBÚT s.n. 1. Însuşire esenţială proprie unui obiect, unui fenomen etc. ♦ Semn distinctiv, simbol. 2. Parte secundară de propoziţie, care determină un substantiv sau un substitut al acestuia. [< lat.sc. attributum, cf. fr. attribut].

atribut insusit lui Dumnezeu care Ii defineste puterea pesete toate