AUÍ, pers. 3 auiéşte, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formaţie onomatopeică.

ĂUÍ, pers. 3 ăuiéşte, vb. IV. Intranz. V. aui.

AUÍ vb. v. răsuna.

auí (sil. a-u-)/hăui (sil. hă-u-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. auiáscă/hăuiáscă

auí (-uésc, -ít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creaţie imitativă, ca hui, vui şi hăuli, care exprimă toate acelaşi efect de rezonanţă. – Der. auială, s.f. (bubuit, zgomot); auit, s.n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător).