AUSTÉR, -Ă, austeri, -e, adj. Sobru, cumpătat, sever. Om auster. Viaţă austeră. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. Arhitectură austeră. [Pr.: a-us-] – Din fr. austère, lat. austerus.

AUSTÉR adj. 1. aspru, sever, sobru, spartan. (Duce o viaţă ~.) 2. v. sobru.

austér adj. m. (sil. a-us-), pl. austéri; f. sg. austéră, pl. austére

AUSTÉR ~ă (~i, ~e) 1) (despre oameni şi despre manifestările lor) Care vădeşte cumpătare; cu simţul măsurii; sobru. 2) Care nu admite nici o abatere de la normele sau regulile stabilite; sever. 3) fig. (despre lucruri) Care conţine strictul necesar de ornamente; lipsit de ornamente inutile; sever; sobru. Rochie ~ă. Stil ~. [Sil. a-us-] /<fr. austere, lat. austerus

AUSTÉR, -Ă adj. Sobru, aspru, sever, grav. ♦ Lipsit de ornamente, de podoabe. [Pron. a-us-. / cf. fr. austère, it. austero, lat. austerus].